„Sunt momente în viață în care, oricum ți-ar sta corpul, sufletul este în genunchi.”
– Victor Hugo
Cine consideră că este simplu să mergi la consiliere, se înșală la fel de tare ca și cine consideră că oricine poate face consiliere…” Ambele afirmații presupun asumare și curaj. În ipostază de consilier, responsabilitatea este majoră deoarece clientul îți oferă trăirile sale, tainele sale cele mai adânci la care nu a pătruns nimeni. Este o onoare desăvârșită să te considere cineva demn de încredere pentru a-și deschide sufletul înaintea ta, fapt pentru care nu trebuie să-i trădezi în vreun fel încredere ci trebuie să fii un bun profesionist care să fi deschis în a învăța zilnic tot mai multe lucruri, pentru a putea fi tot mai eficient în profesia de consilier.
Un proces de consiliere presupune să cunoști în detaliu pașii pe care trebuie să-i parcurgi. De asemenea, trebuie să ști ce/ cât/ cum/ când vorbești clientului. Ascultarea activă, empatia, transparența, implicarea activă a clientului în discuții, au un loc important în procesul de consiliere deoarece clădesc încrederea dintre consilier și client, făcându-l pe acesta din urmă, să se simtă în siguranță, înțeles, susținut și acceptat.
Întreg procesul de consiliere, presupune trei direcții care se întrepătrund: ceea ce se întâmplă în interiorul consilierului și al clientului; ceea ce se întâmplă între cei doi la nivel relațional, emoțional; precum și influențele ce intervin din exterior. Toate acestea determină, influențează și marchează relația dintre cei doi și, implicit, întreg procesul consilierii. „Procesele din interiorul consilierilor și al clienților, cât și cele care au loc între consilieri și clienți se schimbă pe măsura progreselor făcute în cadrul diferitelor stadii.” (Jones, 2009, 63)
Etapele consilierii presupun ajutorul oferit clientului în a-și identifica situațiile problematice și-n a le clarifica, în a identifica resurse și a găsi soluții pentru problemele cu care se confruntă și nu în ultimul timp în a implementa soluțiile și implicit toate acestea contribuie la dezvoltarea personală a clientului, la o mai bună cunoaștere de sine. Brammer și Shostrom (1968, apud Enăchescu, 2003), descriu în felul următor etapele consilierii: reflecția ca fiind etapa întâlnirii dintre consilier și consiliat; clarificarea este etapa în care consilierul identifică problema consiliatului; reflectarea – care reprezintă „mecanismul psihologic prin care comunicarea se realizează în ambele sensuri, mecanismul de eficientizare a fenomenului empatic.” (Dimitriu-Tiron, 2005); confruntarea și interpretarea profundă. Rolul educativ al consilierului în cadrul procesului de consiliere, este foarte important deoarece îi va sugera clientului metode de acțiune, prin care să poată preveni pe viitor apariția unor posibile situații dificile și să știe cum să acționeze.
La ședința inițială de consiliere are loc primul contact dintre consilier și client, existând posibilitatea ca aceștia să fi avut primul contact, fie telefonic, fie ca o întâlnire scurtă în care au stabilit data ședinței de consiliere. Consilierul are în vedere ca spațiul să fie propice unei ședințe de consiliere, să-l întâmpine pe client cu o atitudine caldă, deschisă, binevoitoare, pentru a-i oferi un mediu securizant în care clientul să se poată conecta cu specialistul și de asemenea, să se poată deschide/ vulnerabiliza. Cei doi semnează un contract de confidențialitate. Consilierul și clientul vor hotărî de comun acord care sunt scopul și obiectivele ședințelor de consiliere, iar consilierul se va focaliza pe construirea relației de încredere/ siguranță cu clientul.
În etapa de început și de mijloc, consilierul explorează cu atenție tot ceea ce clientul expune. Întreg procesul de consiliere se poate desfășura pe parcursul a minim patru întâlniri. La finalul fiecărei ședințe, consilierul va sumariza cele discutate și îi va da temă de casă consiliatului. Obiectivele etapei finale din cadrul sesiunilor de consiliere vizează decizia clientului de a se dezvolta personal, de a dobândi noi aptitudini, iar consilierul va încuraja progresele clientului. Consilierul acompaniază clientul, nu-l dirijează ci îl ajută în alegerea modului de acțiune pentru soluționarea problemelor sale. (Drobot, 2012)
Dintre metodele cu aplicabilitate în consiliere, amintim:observația, conversația, problematizarea (identifică și redă problema clientului, într-un mod coerent și eficient), brainstorming-ul (participanții își exprimă ideile cu privire la o tematică prestabilită, sunt creativi și pozitivi și au ca scop de a găsi rezolvare pentru problemele personale sau ale întregului grup) și metoda cooperării.
În continuare, enumerăm câteva dintre tehnicile reprezentative care sunt utilizate în consiliere: tehnica interogativă (întrebări deschise pentru a provoca clientul să vorbească), tehnica ascultării, tehnica tăcerii, tehnica reflectării, tehnica sumarizării, tehnica parafrazării, tehnica modelării afectelor. (Georgescu, 2009). Unul dintre obiectivele principale urmărite de către consilier și dorit a fi atins în cadrul ședințelor de consiliere este acela de a-l oglindi pe consiliat, de a-l ajuta să se cunoască.
Consilierea cuprinde patru forme de consiliere: individuală, de cuplu, familială și de grup.
„Consilierea individuală este o interacțiune personală între consilier și client, în cadrul căreia consilierul asistă clientul în rezolvarea problemelor sale mentale, emoționale sau sociale.” (Picioruși, Luca, 2010, 21). Unii clienți și consilieri, rezonează mai bine în consiliere individuală deoarece: clientul este mai deschis fiind doar cu o persoană în încăpere; relația dintre consilier și consiliat se stabilește mai ușor și devine mai strânsă într-un timp mai scurt; unii clienți necesită atenția deplină a consilierului asupra lor; iar introvertiții vor avea o mai mare deschidere în a se exprima.
În consilierea cuplului, participă doar cei doi parteneri, fără copii sau alți membrii ai familiei. Unele cupluri apelează la serviciile oferite de un consilier premarital. „Fiecare cuplu are trei părți: tu, eu, noi; două persoane, trei părți, fiecare semnificativă, fiecare cu o viață personală.” (Satir, 2010, 179). Modul în care partenerii se raportează unul la celălalt reflectă modelul preluat din familia de origine, de aceea este important ca aceștia să învețe în mod conștient și activ, să gândească la plural – „noi”, nu doar la singular – „eu”. În consiliere vor învăța să-și personalizeze propria relație de cuplu.
Consilierea în grup este dinamică, o provocare pentru consilier, deoarece trebuie să stabilească o relație între el și întregul grup care are o problemă comună. Grupul poate fi alcătuit din cel puțin cinci persoane și poate fi: închis – ceea ce însemnă că vor lua parte de la începutul ședințelor de terapie și până la sfârșitul lor aceleași persoane; deschis – unde unii participanți vor părăsi grupul și vor veni alții noi; semi-deschis – în care vor exista membri prezenți la toate întâlnirile, iar alții doar la anumite ședințe de consiliere a grupului.
Consilierea instruiește / îndrumă/ susține familia
Partea benefică și dificilă în același timp, este că în consiliere, familia-i determinată să gândească, să se analizeze, să-și definească tiparul/ comportamentele, și să înțeleagă ce anume i le influențează, mai ales în situații de criză. În consiliere sunt abordate problemele familiei existente în prezent și-i oferă posibilitatea unei analize clare și concrete fără a se pierde în detalii inutile. Consilierea responsabilizează membrii familiei, prin faptul că aceștia sunt cei care aleg soluția cea mai bună pentru rezolvarea problemelor, sub asistența consilierului. Având un caracter non-directiv, consilierea familială, oferă posibilitatea asumării răspunderii depline pentru deciziile luate de către membrii familiei, dar consilierul asistă familia pe parcursul procesului de consiliere. Alături de consilier, familia învață și beneficiază de diverse informații, îmbunătățindu-și astfel, orizontul cunoașterii, dobândind noi abilități și deprinderi. De asemenea, își însușește și își dezvoltă noi tipare cognitive, comportamentale care o vor ajuta pentru a putea preveni reapariția unora dintre problemele cu care s-a confruntat și pentru a putea soluționa pe viitor probleme similare celor cu care se confruntă în prezent.
Pentru partea aplicativă a consilierii familiale, prezentăm câteva modele de consiliere familială:
1. Analiza SWOT (Fine, 2009) – acest tip de model, contribuie la cunoașterea de sine printr-o introspecție, asistată de un consilier, presupunând o analiză a punctelor forte a familiei, precum și a fiecărui membru în parte. Având în vedere faptul că procesul consilierii urmărește și dezvoltarea personală a membrilor familiei, se vor analiza oportunitățile pe care familia le poate accesa și pe care poate conta. Un ultim pas în cadrul acestei metode, îl reprezintă analiza amenințărilor care pot surveni asupra familiei.
2.Modelul Egan – „oferă un suport consilierului” cu scopul de a ajuta familia „să-și întocmească un plan de acțiune care să-i faciliteze rezolvarea problemelor.” (Florea, 2011, 34). Modelul cuprinde trei etape: abordarea problemei care ajută familia să-și identifice și să-și clarifice problemele cu care se confruntă; configurarea situației ideale, etapă în care membrii familiei descriu situația vieții familiei la acel moment și își creează un viitor ideal, ceea ce le oferă o perspectivă nouă și speranță, precum și oportunitatea de a explora soluții alternative.
3.Modelul conversațional Hobson – acest model presupune „asistarea” membrilor familiei care participă la ședințele de consiliere, cu scopul de a „dezvolta o semnificație a self-ului prin conversația personală” dintre consilier și familie. Prin intermediul acestui model se urmărește a se „recrea stima de sine” a membrilor familiei care „au suferit o ruptură a sensului existenței personale.” (Drobot, 2012, 62)
Fiecare individ/ familie are unicitate proprie și o valoare inestimabilă iar rolul consilierii și implicit al consilierului, este acela de a acompania individul/ familia pe drumul vieții lor atunci când acest drum devine mai dificil de a fi parcurs fără o călăuză autentică, înțeleaptă, profesionistă, plină de răbdare, căldură, empatie și dornică să călătorească alături de semenii aflați în nevoie. Să fii consilier presupune multă muncă, perseverență, autocunoaștere, autenticitate deoarece consilierea este o profesie vocațională, o artă în munca cu sufletul semenilor iar să fi client este o provocare și trebuie să dai dovadă de curaj și asumare. În acest proces al consilierii, se construiesc relații durabile, puternice care au ca temelie încrederea, respectul reciproc, sinceritatea și dorința de a fii și de a face bine împreună.
Bibliografie
Dimitriu – Tiron, E. (2005). Consiliere educațională. București: Institutul European.
Drobot, L. (2012). Pedagogie socială între consilierea psihologică și dezvoltarea personală. București: Editura Didactică și Pedagogică, R.A.
Enăchescu, C. (1998). Tratat de psihanaliză și psihoterapie. București: Editura Didactică și Pedagogică.
Fine, L. (2009). The SWOT Analysis: Using your Strength to overcome Weaknesses, Using Opportunities to overcome Threats. Ediția I. SUA: Editura Create Space Independent Publishing Platform.
Florea, N. (2011). Consilierea părinților. Craiova: Editura Else.
Georgescu, M. (2009). Introducere în consilierea psihologică. București: Editura Fundației „România de mâine”.
Jones, R. (2009). Manual de consiliere. București: Editura Trei.
Picioruși, V., Luca, S. (2010). Consilierea – artă și știință. Târgu-Jiu: Editura „Academica Brâncuși”.
Satir, V. (2010). „Arta de a făuri oameni. București: Editura Psihologia Pentru Toți, Trei.
Publicat în Volumul nr. 2 al seriei AUTENTIC