„Mulțumirile sunt cea mai nobilă formă de gândire, iar recunoștința este fericire dublată de reflecție.” 

(Gilbert Keith Chesterton)

Fiecare dintre noi a fost învățat să spună Mulțumesc! Unii rostesc acest cuvânt doar de pe buze, de politețe, dar, când cineva-l rostește cu adevărat din toată inima, se simte că este recunoscător și recunoștința i se poate vedea în modul în care se raportează la cel față de care are acest sentiment. Ce putem deduce este că, atunci când suntem mulțumitori, spunem Mulțumesc! din toată inima și, inevitabil, suntem recunoscători. Toate merg împreună și se completează reciproc. Niciodată nu este prea târziu pentru cineva să învețe să fie mulțumitor, recunoscător. 
Mulțumirea nu trebuie să țină de starea noastră de spirit: atunci când ea este parte integrantă din noi, o manifestăm indiferent de ceea ce simțim sau de contextul în care ne aflăm. Un om mulțumitor va putea aprecia mai bine o mână întinsă, un ajutor oferit de cineva și va fi recunoscător oricând. Chiar Domnul Isus a fost Acela care, prin exemplu personal, ne-a arătat că și El mulțumea: „Tată, Îți multumesc că M-ai ascultat.” (Ioan 11:41)
O strategie sănătoasă, puternică și eficientă care ne poate ajuta să ieșim dintr-o stare de descurajare sau chiar depresivă este să exersăm mulțumirea, recunoștința. Ele ne vor transforma puținul emoțional, spiritual pe care îl avem, în belșug, deoarece mulțumirea și recunoștința sunt mult mai mult decât a spune Mulțumesc! De fapt, practicându-le, ne schimbă perspectiva asupra lumii.

Semnificația mulțumirii și a recunoștinței

Conform DEX’16, cuvântul mulțumire reprezintă „Acțiunea de a (se) mulțumi; exprimare a recunoștinței.” Ca sinonime, sunt oferite următoarele cuvinte: recompensă, răsplătire, iar ca antonime, cuvântul nemulțumire. O altă explicație din dicționar, pentru cuvântul mulțumire, este „Cuvânt, gest prin care se mulțumește cuiva pentru ceva.” Ca sinonime, ne sunt oferite cuvintele bucurie, fericire, mulțumită, plăcere, satisfacție. (DEX’16)
Cuvântul recunoștință provine din cuvântul latin gratia, cu sensul de har, graţie sau recunoștință, în funcție de context. În anumite cazuri, recunoștința are toate aceste semnificații. Recunoștința este sinonimă cu aprecierea plină de mulțumire pentru ceea ce primește cineva, indiferent dacă este tangibil sau intangibil. Fiind recunoscători, putem vedea bunătatea din viețile noastre. În acest proces, recunoaștem, de obicei, că sursa acelei bunătăți se află, cel puțin parțial, în afara noastră. În esență, a fi recunoscători ne ajută să ne concentrăm la ceva mai mare decât noi înșine, fie că este vorba de Dumnezeu, fie că este vorba de oameni.

Recunoștința este puternic și constant asociată cu o fericire mai mare. Recunoștința ne ajută să simțim emoții pozitive, să vedem binele, să ne bucurăm de experiențele bune, să nu ne descurajeze experiențele sau stările mai grele, să ne îmbunătățim starea de sănătate, să putem face față adversităților vieții și să construim relații puternice cu Dumnezeu, cu noi înșine și cu cei din jur.

Ca oameni, simțim și ne exprimăm recunoștința în mai multe moduri. Unii, preponderent prin cuvinte, alții, prin servicii făcute, prin cadouri, fiecare cum simte și cum poate. Important este ca toți să ne deprindem să fim mulțumitori, recunoscători. Ne ajută pe toți să fim mulțumitori pentru trecut: chiar dacă a fost unul dureros, cu siguranță putem găsi lucruri bune care au decurs de acolo, putem da sens amintirilor și, astfel, să fim recunoscători pentru copilărie sau pentru binecuvântările din trecut. Raportându-ne la prezent, de folos este să ne uităm obiectiv la tot ceea ce suntem și vom fi mulțumitori. 

În mod cert, a fi mulțumitor și recunoscător poate îmbunătăți și relația de cuplu. Cu siguranță, cuplurile care fac o prioritate din și investesc timp pentru a-și exprima recunoștința față de partenerul lor nu numai că sunt mai bucuroase și mai recunoscătoare față de partener, dar devin și mai confortabile în exprimarea preocupărilor cu privire la relația lor. Astfel, ei îmbunătățesc relația de cuplu și devin mai fericiți, mai mulțumitori, recunoscători și, implicit, mai eficienți pe toate planurile vieții și-n rolurile deținute. Atunci când urmărim și binele celorlalți, devenim mai buni, mai mulțumiți și mai capabili să fim recunoscători.
Dacă vrem să intrăm într-o comparație sau competiție, atunci să fie cu noi înșine și nemulțumiți să fim doar din dorința de a da tot ce avem mai bun în noi, păstrând un echilibru între o atitudine critică față de noi și o atitudine de apreciere. Așa cum suntem prieteni, cum suntem buni, răbdători, îngăduitori, iertători cu ceilalți, așa trebuie să fim și față de noi. 
În ceea ce privește viitorul, mulțumirea și recunoștința ne ajută să avem o atitudine plină de speranță, încredere în Dumnezeu, în bunătatea și marea Sa iubire față de noi. Indiferent de nivelul inerent sau actual al recunoștinței cuiva, aceasta este o calitate pe care fiecare o putem cultiva cu succes în viețile noastre și care ne va ajuta inclusiv să avem un grad de inteligență emoțională mai ridicat.

De ce sunt importante mulțumirea și recunoștința

Passmore & Oades (2022) afirmă că, pe măsură ce așteptările noastre au devenit tot mai mari, recunoștința a scăzut în societatea occidentală. Posesiunile și sănătatea sunt așteptări pentru mulți oameni, mai degrabă decât sunt considerate a fi binecuvântări oferite de Dumnezeu, și care ar trebui să fie apreciate. „Recunoștința a fost, pentru mulți, înlocuită de dezamăgire, furie și resentimente atunci când aceste <binecuvântări> așteptate fie nu apar, fie dispar.” (Passmore & Oades, op. cit., 43)
Mulțumirea și recunoștința ne ajută să se concentrăm asupra aspectelor pozitive ale vieții. Recunoștința poate ajuta la construirea și menținerea relațiilor cu ceilalți, rezultând speranță, satisfacție în viață și comportamente mai proactive față de ceilalți (Passmore & Oades, op. cit.).
Recunoștința este strâns legată de bunăstare (Jans-Beken et al., 2020; Wood, Froh & Geraghty, 2010). Efectele pozitive ale experienței și exprimării recunoștinței sunt nesfârșite.
S-a descoperit că recunoștința este asociată, în mod benefic, cu bunăstarea socială, bunăstarea emoțională și bunăstarea psihologică (Jans-Beken et al., op. cit.). Nu este surprinzător faptul că recunoștința este un „predictor important al bunăstării și al altor rezultate dezirabile în viață.” (Portocarrero, Gonzalez & Ekema-Agbaw, 2020, 6)
Mulțumirea și recunoștința par să aibă un efect de domino. Dacă o persoană le experimentează, este mai probabil să recunoască ajutorul și, apoi, să răspundă mai târziu (Wood, Froh & Geraghty, op. cit.). Oamenii cărora li se mulțumește sunt, probabil, mai predispuși să acorde ajutor altora în viitor. De asemenea, este posibil ca oamenii cărora nu li se mulțumește să nu ofere reciprocitate în viitor. Exprimarea recunoștinței este benefică atât pentru indivizi, cât și pentru societate (Bono, Emmons & McCullough, 2004).
Într-o revizuire a literaturii de specialitate, Cregg & Cheavens (2021) au descoperit că recunoștința are o afiliere pozitivă cu afectul pozitiv, satisfacția vieții, extroversia, iertarea și o afiliere negativă cu abuzul de substanțe și neuroticismul (emoționalitatea), precum și o relație inversă între recunoștință și anxietate și depresie.

Cercetări despre mulțumire și recunoștință

Emmons & McCullough (op. cit.) au făcut cercetări despre mulțumire și recunoștință. 
Chirea (2022) arată că, într-un studiu, „un grup a scris despre lucruri pentru care au fost recunoscători care au avut loc în timpul săptămânii. Un al doilea grup a scris despre iritații zilnice sau lucruri care i-au nemulțumit, iar al treilea a scris despre evenimente care i-au afectat (fără a se pune accent ca acestea să fie pozitive sau negative). După 10 săptămâni, cei care au scris despre recunoștință au fost mai optimiști și s-au simțit mai bine în privința vieții lor. În mod surprinzător, au făcut, de asemenea, mai mult exerciții fizice și au avut mai puține vizite la medici decât cei care s-au concentrat pe sursele de agravare.”
Seligman et al. (2005) au testat impactul diferitelor intervenții de psihologie pozitivă asupra a 411 persoane. Fiecare participant a avut ca sarcină să scrie despre amintirile timpurii. Când sarcina săptămânii lor a fost să scrie și să trimită personal o scrisoare de mulțumire cuiva căruia nu i s-a mulțumit niciodată pentru bunătatea sa, participanții au manifestat imediat o creștere uriașă a scorurilor la fericire. Acest impact a fost mai mare decât cel al oricărei alte intervenții. Participanții la studiu au manifestat bucuria de a fi trimis mulțumirile și recunoștința lor către acele persoane speciale din viața lor. Iar cei care au primit mulțumirile au fost copleșiți de bucurie și încurajați să continue în a fi buni și în a face fapte bune.
Managerii care își amintesc să le spună Mulțumesc! oamenilor care lucrează pentru ei pot descoperi că acei angajați se simt motivați să muncească mai mult. Cercetătorii de la Universitatea din Pennsylvania au împărțit aleatoriu strângerile de fonduri universitare în două grupuri. Un grup a făcut apeluri telefonice pentru a solicita donații din partea absolvenților așa cum au făcut-o întotdeauna. Al doilea grup, desemnat să lucreze într-o altă zi, a fost motivat în activitatea lor de către directorul de donații anuale care le-a spus celor care strângeau fondurile că le este recunoscător pentru eforturile lor. În săptămâna următoare, angajații universității care i-au ascultat mesajul de mulțumire au făcut cu 50% mai multe apeluri de strângere de fonduri decât cei care nu au auzit acel mesaj de mulțumire. (Research, 2023)
Potrivit lui Emmons & Crumpler (2000), sentimentul de recunoștință implică două etape:

• Mai întâi, vine recunoașterea bunătății în viața cuiva. Având o stare de recunoștință, spunem Da! vieții. Afirmăm că, una peste alta, viața este bună și are elemente care o fac să merite trăită. Recunoașterea că am primit ceva ne mulțumește atât prin prezența acelui ceva, cât și prin efortul depus de cel care dăruiește.
• În al doilea rând, recunoștința înseamnă a recunoaște că sursele acestei bunătăți se află în afara sinelui. Cineva poate fi recunoscător lui Dumnezeu, altor oameni și lumii, dar nu și față de sine. În această etapă, recunoaștem bunătatea din viața noastră și cui să-i mulțumim.

Cele două etape ale recunoștinței cuprind recunoașterea bunătății din viața noastră și a modului în care această bunătate ne-a fost oferită. Prin acest proces, recunoaștem semnificația a tot ceea ce ne îmbunătățește viața, dar ne face mai buni și pe noi înșine.

Modalități prin care putem cultiva mulțumirea și recunoștința

Mulțumirea și recunoștința sunt modalități prin care noi putem conștientiza și aprecia mai mult, ceea ce avem și ne ajută să nu căutăm excesiv și nerealist ceva nou în speranța că ne va face mai fericiți sau să credem că nu ne putem simți mulțumiți până când fiecare nevoie fizică și materială nu ne este satisfăcută. Recunoștința ne ajută să ne reorientăm spre ceea ce avem și nu să punem mereu lupa pe ceea ce ne lipsește. Aici e discutabil dacă ceea ce ne lipsește este o nevoie legitimă, o dorință sau un moft de care ne-am putea lipsi. Deși putem simți când nu suntem autentici atunci când mulțumim, este bine să alegem să fim recunoscători chiar dacă nu simțim să fim și să facem așa. Această stare mentală de mulțumire devine mai puternică odată cu însușirea și practicarea ei.
Câteva modalități practice care ne pot ajuta să cultivăm în noi mulțumirea și, implicit, recunoștința, sunt următoarele:

• Scrierea unei scrisori de mulțumire. Scrisul ajută la accesarea creierului pe partea sa logică, rațională și ajută la consolidarea gândurilor noastre. Faptul că le vedem așternute pe hârtie, ne ajută să le vedem de fapt mai clar, să le înțelegem mai bine sensul și să acționăm. Acest lucru este valabil când scriem gândurile sau problemele negative care ne frământă. De asemenea, când scriem ideile și planurile noastre pentru viitor. Iar când vine vorba de a scrie cuiva, ne ajută mai bine să ne organizăm gândurile. Putem scrie scrisoarea în mai multe zile. Cine o citește, rămâne cu acele cuvinte scrise și le poate reciti. Cu siguranță o scrisoare de mulțumire este o foarte mare încurajare și fiecare va dori să o recitească în momente mai grele de descurajare. O altă modalitate de a ne arăta recunoștința și mulțumirea față de cineva este să mergem în vizită la persoana respectivă și să-i citim scrisoarea, după care să i-o oferim în dar. Un studiu realizat de Wood, Froh & Geraghty (op. cit.) sugerează că vizitele făcute cu scopul de a mulțumi, de a arăta recunoștință sunt o practică mai benefică decât o scrisoare de mulțumire trimisă poștal. Practicanții acestei strategii de abordare au raportat mai multă fericire. În cercetările lor preliminare, Wood, Froh & Geraghty (op. cit.) au făcut referire la două studii care implică vizite cu scopul de a mulțumi și de a arăta recunoștință. Într-un studiu realizat de Seligman et al. (2005), adulții dintr-un eșantion din mediul online au fost instruiți să scrie și să transmită scrisoarea lor de mulțumire în termen de o săptămână. Cei care au mers în vizita de mulțumire au raportat mai multă fericire și mai puțină depresie decât grupul de control care a trimis scrisoarea de mulțumire. Un alt studiu realizat de Froh et al. (2009, apud Froh, Yurkewicz & Kashdan, 2009) a dus la constatări similare. Un eșantion de copii și adolescenți dintr-o școală parohială a fost împărțit în două grupuri: un grup care a efectuat o vizită de mulțumire și un grup care a scris despre evenimentele zilnice pe care le-au experimentat. Rezultatele au indicat că respondenții care au experimentat arătarea recunoștinței au raportat o mai mare recunoștință și un afect pozitiv mai pronunțat decât cei care au scris despre evenimentele zilnice pe care le-au experimentat.
• Mulțumirea verbală. Mulțumește cuiva verbal dacă nu-ți place să scrii, dar mulțumește, învață să fii mulțumitor și recunoscător. Găsește ocazia sau creează o ocazie de a mulțumi cuiva. Spune-i concret pentru ce-i mulțumești și ce a însemnat pentru tine ajutorul pe care ți l-a oferit, cum te-a făcut să te simți și cum te-a ajutat, concret, faptul că persoana respectivă ți-a oferit sprijin.
• Ținerea unui jurnal al recunoștinței. Fă-ți un obicei din a scrie într-un jurnal ca și cum ai vorbi cu Dumnezeu. Scrie gândurile tale, dorințele tale, dar, mai ales, motivele pentru care ești recunoscător lui Dumnezeu, cine este El pentru tine și ce simți pentru El. Citește din Biblie și notează versete în care se vorbește despre mulțumire și recunoștință și recitește-le pe parcursul zilei sau chiar memorează-le. 
• Evidențierea binecuvântărilor. Numără-ți în permanență binecuvântările. Deprinde-te și alege-ți un moment în fiecare zi în care să scrii despre binecuvântările tale, reflectând la ceea ce a mers bine sau pentru ce ești recunoscător. Pe măsură ce scrii, fii punctual și gândește-te la ceea ce ai simțit, la învățăturile pe care le-ai descoperit când ți s-a întâmplat ceva bun.
• Rugăciunea. Oamenii care sunt credincioși pot folosi rugăciunea pentru a cultiva mulțumirea și recunoștința.

Ca parte integrantă din noi, practicăm recunoștința ca parte a vieții noastre de zi cu zi (McCullough, Emmons & Tsang, 2002) și ca pe o putere a caracterului. Este important să ne amintim că recunoștința este o putere care poate fi mărită prin conștientizare și practică.
Când o persoană experimentează emoția produsă de cineva care își exprimă recunoștința față de ea, apare stare de bine (Watkins & McCurrach, 2017).
Pentru a ne îmbunătăți deprinderea de a fi mulțumitori și recunoscători, trebuie să reflectăm la cât de bine ne putem arăta aprecierea față de ceilalți. Când ne exprimăm, într-un fel sau altul, recunoștința față de cineva, este de folos și să reflectăm asupra emoțiilor noastre și asupra efortului, a costului făcut. Acest lucru ne va ajuta ca, pe viitor, să stăpânim mai bine arta mulțumirii și a recunoștinței.

Concluzii

Sunt oameni care au foarte multe lucruri materiale, resurse de diverse tipuri și, totuși, simt că nu au nimic. Și există oameni care au foarte puține resurse materiale, dar, totuși, sunt fericiți cu ceea ce au. A recunoaște că este o mare binecuvântare să fii sănătos, să ai relații armonioase este un început bun de a fi o persoană mulțumitoare și recunoscătoare.
După cum s-a menționat mai sus, recunoștința are beneficii imense atât pentru oameni, cât și pentru societate și are rădăcini adânci în psihologia pozitivă.
Mulțumirea și recunoștința pot fi identificate în creștinism și nu numai, dar și în lumea seculară. Este crucial să înțelegem că recunoștința poate fi definită atât ca stare, cât și ca trăsătură de caracter și că se poate învăța. 
Există diferite moduri de a ne demonstra recunoștința. Indiferent de metoda pe care o alegem, este esențial să transmitem recunoștință lui Dumnezeu și celor din jur. În plus, nu trebuie să așteptăm ca alții să ne mulțumească și să fie recunoscători față de noi, ci putem fi noi un bun exemplu. Un alt aspect important este faptul că exemplul nostru poate avea un efect de bulgăre de zăpadă. Nu putem ști niciodată efectele pozitive pe care le va avea atitudinea noastră de mulțumire și de recunoștință asupra celorlalți.
Mulțumirea și recunoștința sunt cheile unei vieți fericite și ar trebui să fie parte integrantă din viața noastră, să devină o practică zilnică, un mod de viață. Mulțumirea și recunoștința sunt o perspectivă, o alegere și, așa cum spunea John Ortberg (apud Zito, 2022), „Recunoștința este capacitatea de a experimenta viața ca pe un dar.” Fie ca toți să devenim canale și instrumente de mulțumire și recunoștință, o binecuvântare pentru noi și pentru cei din jur.

Lector dr. asociat GABRIELA POVIAN

Conferențiar universitar dr. abilitat PATRICIA RUNCAN

Bibliografie

Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament. (1995). Traducere de D. Cornilescu. USA: Societățile Biblice Unite.
Bono, G., Emmons, R. A., & McCullough, M. E. (2004). Gratitude in practice and the practice of gratitude. Positive Psychology in Practice, 464, 481. https://doi.org/10.1002/9780470939338.ch29.
Chirea, B. (2022). Exercițiu: încearcă să fii mai recunoscător. Disponibil la: https://voifibine.ro/exercitiu-incearca-sa-fi-mai-recunoscator/
Coteanu, I., Seche, L., & Seche, M. (Coord.) (2016). Dicționarul explicativ al limbii române. Ediția a II-a, revizuită și adăugită. București: Editura Univers Enciclopedic. (DEX’16).
Cregg, D. R., & Cheavens, J. S. (2021). Gratitude interventions: Effective self-help? A meta-analysis of the impact on symptoms of depression and anxiety. Journal of Happiness Studies, 22(1), 413-445. https://doi.org/10.1007/s10902-020-00236-6.
Emmons, R. A., & Crumpler, C. A. (2000). Gratitude as a human strength: Appraising the evidence. Journal of Social and Clinical Psychology, 19(1), 56-69. https://doi.org/10.1521/jscp.2000.19.1.56.
Froh, J. J., Yurkewicz, C., & Kashdan, T. B. (2009). Gratitude and subjective well-being in early adolescence: Examining gender differences. Journal of Adolescence, 32, 633–650. DOI: 10.1016/j.adolescence.2008.06.006.
Jans-Beken, L., Jacobs, N., Janssens, M., Peeters, S., Reijnders, J., Lechner, L., & Lataster, J. (2020). Gratitude and health: An updated review. The Journal of Positive Psychology, 15(6), 743-782. https://doi.org/10.1080/17439760.2019.1651888.
McCullough, M. E., Emmons, R. A., & Tsang, J. A. (2002). The grateful disposition: A conceptual and empirical topography. Journal of Personality and Social Psychology, 82(1), 112-127. https://doi.org/10.1037/0022-3514.82.1.112.
Passmore, J., & Oades, L. G. (2022). Positive psychology techniques: Gratitude. Coaching Practiced (469-471). DOI: 10.1002/9781119835714.ch50.
Portocarrero, F. F., Gonzalez, K., & Ekema-Agbaw, M. (2020). A meta-analytic review of the relationship between dispositional gratitude and well-being. Personality and Individual Differences, 164, 110101. https://doi.org/10.1016/j.paid.2020.110101.
Seligman, M. E. P., Steen, T. A., Park, N., & Peterson, C. (2005). Positive psychology progress: Empirical validation of interventions. American Psychologist, 60, 410-421. DOI: 10.1037/0003-066X.60.5.410.
Watkins, P. C., & McCurrach, D. (2017). Progress the science of gratitude. Oxford Handbook of Positive Psychology, 571-585. https://doi.org/10.1093/oxfordhb/9780199396511.013.33.
Wood, A. M., Froh, J. J., & Geraghty, A. W. (2010). Gratitude and well-being: A review and theoretical integration. Clinical Psychology Review, 30(7), 890-905. DOI: 10.1016/j.cpr.2010.03.005.
Zito, B. (2022). 55 Best Gratitude Quotes – Short Quotes About Gratitude. Disponibil la: https://news.yahoo.com/55-best-gratitude-quotes-short-172941196.html.

Articol apărut în vol. 4 – Autentic